O poveste...
Doi prieteni mergeau impreuna prin desert.

La un moment dat s-au certat, si unul din ei l-a palmuit pe celalalt.

Acesta din urma, indurerat, fara cuvinte, a scris pe nisip:

"Azi, cel mai bun prieten mi-a dat o palma."

Au continuat sa mearga si au ajuns la o oaza, in lacul careia au decis sa se racoreasca.

Cel care fusese palmuit a fost cat pe-aci sa se inece, dar prietenul sau l-a scos la mal.

Dupa ce si-a revenit, cel salvat a scris pe piatra: "Azi prietenul meu cel mai bun mi-a salvat viata"

Celalalt il intraba: "Cand te-am lovit ai scris pe nisip, iar acum ai scris pe o piatra De ce?

Primul ii raspunde:Cand suntem raniti, trebuie sa scriem acestea pe nisip si vanturile vor sterge amintirea suferintei noastre.

Dar cand cineva ne face un bine trebuie sa gravam aceasta in piatra, pentru ca amintirea acestei fapte sa dainuie, "nestearsa"